Sesiune(schita-proiect-nu e gata)

Stare de moarte.

Neuronii au disparut in substanta alba. Neuronii s-au ascuns, se camufleaza, refuza sa revina la activitate, refuza sa lucreze!

Trantita pe un scaun, cu capul spre geamul ud si deschis, privesc ploaia. Picurii de ploaie se transforma in neuroni si patrund incet incet in creier si parca schiteaza ceva activitate. Clipesc pentru cateva secunde, apoi noii neuroni se ascund in substanta alba

Nu mai stiu sa reactionez, sa ma misc, sa respir! Aerul proaspat de afara e inutil, nu imi stimuleaza nici respiratia nici creierul.Numai inima stie ce sa mai faca. Ea bate in neant incercand sa le aminteasca neuronilor ce treaba au!

Degeaba! Ei fac greva! Refuza sa ii suprasolicit, sa ii mai pun sa alerge dintr-o parte intr-alta a creierului, sa incearce sa tina minte fiecare cuvant, fiecare idee.

Neuronii mei s-au ascuns de mine! Creierul meu e o substanta alba, si nimic in plus.

Sunt un corp, trantit pe un scaun de biroul, cu capul spre geam, ce respira din ce in ce mai rar.