old passions never die
Ieri a fost prima zi a festivalului Watumi. Un festival destul de mare,amplu pentru orasul meu semi-mort.
Am fost extrem de incantata cand am auzit d el....si in prima zi m-am dus repede repede sa vad cu ce se mananca acest fest!
Dar nu despre el vreau sa vorbesc pentru ca nu sunt foarte multe de zis.
Vreau sa spun ca a fost ciudat ca ieri m-am simtit ca la 16 ani! Lucru care nu s-a mai intamplat de ceva vreme.
Cum ma plimbam eu prin centru singurica.....in asteptarea prietenilor,m-am intalnit cu fosti colegi de liceu si fosti colegi de la scouts!!! oamenii pe care nu i-am mai vazut de ani de zile.
Fie.....timpul trece....ma minunez pe la standurile cu lucrusoare facute manual.....ma intalnesc cu prietenii si ne punem pe baut! Nimic dubios pana acum.
Intre timp ma suna Licurici "ce faci?" "uite beau,tu?" "bine........maine ce facem?" "pai nu stiu ce piese sunt..no....iti zic maine .....dupa ce vad programu..e ok?"
Si atunci apare el!
Acest el.....este un fost coleg de la scouts,pe care nu l am mai vazut de vreo 5 ani de zile! El.....a fost acea iubire din liceu peste care cu greu treci si la care te vei gandi mereu cu melancolie.....
El......fantoma lui m-a bantuit cativa ani buni strivind orice incercare de a trece peste sau de a simti fluturii pentru altcineva.......
Bun...dar au trecut 7-8 ani de la acel eveniment! Ma vindecasem,totul era bine,intre timp am trait alte iubiri....mi se parea normal sa fie doar un sentiment de prietenie...
L-am salutat si imi inchei rapid convorbirea cu Licurici "scumpa hai ca vorbim maine.pa..."
Si vorbesc cu el,incercand sa ma controlez si sa mi revin din soc.
Il ascultam si ma uitam la ochii lui albastrii care au ramas la fel,cu aceeasi sclipire,aceeasi viata de la 19 ani! Simteam cum imi furnicau degetele, simteam sangele cum alerga ca un nebun prin arterele maini, simteam golul imens din stomac cum se umplea incet incet cu ceva......ceva ce gadila!!!!! Si ma gandeam ca as sta cu el la povestii o noapte intrega....l-as asculta povestindu-mi cum a mai fost pe munte sau pe unde a mai umblat anii astia......
As fi aceeasi fetita de 15-16 ani care nu e in stare sa vorbesca pentru ca e absorbita de simpla-i prezenta!
Cine s-ar fi asteptat ca dupa atatia ani sa tremur inca privind acei ochi de azur?
Am fost extrem de incantata cand am auzit d el....si in prima zi m-am dus repede repede sa vad cu ce se mananca acest fest!
Dar nu despre el vreau sa vorbesc pentru ca nu sunt foarte multe de zis.
Vreau sa spun ca a fost ciudat ca ieri m-am simtit ca la 16 ani! Lucru care nu s-a mai intamplat de ceva vreme.
Cum ma plimbam eu prin centru singurica.....in asteptarea prietenilor,m-am intalnit cu fosti colegi de liceu si fosti colegi de la scouts!!! oamenii pe care nu i-am mai vazut de ani de zile.
Fie.....timpul trece....ma minunez pe la standurile cu lucrusoare facute manual.....ma intalnesc cu prietenii si ne punem pe baut! Nimic dubios pana acum.
Intre timp ma suna Licurici "ce faci?" "uite beau,tu?" "bine........maine ce facem?" "pai nu stiu ce piese sunt..no....iti zic maine .....dupa ce vad programu..e ok?"
Si atunci apare el!
Acest el.....este un fost coleg de la scouts,pe care nu l am mai vazut de vreo 5 ani de zile! El.....a fost acea iubire din liceu peste care cu greu treci si la care te vei gandi mereu cu melancolie.....
El......fantoma lui m-a bantuit cativa ani buni strivind orice incercare de a trece peste sau de a simti fluturii pentru altcineva.......
Bun...dar au trecut 7-8 ani de la acel eveniment! Ma vindecasem,totul era bine,intre timp am trait alte iubiri....mi se parea normal sa fie doar un sentiment de prietenie...
L-am salutat si imi inchei rapid convorbirea cu Licurici "scumpa hai ca vorbim maine.pa..."
Si vorbesc cu el,incercand sa ma controlez si sa mi revin din soc.
Il ascultam si ma uitam la ochii lui albastrii care au ramas la fel,cu aceeasi sclipire,aceeasi viata de la 19 ani! Simteam cum imi furnicau degetele, simteam sangele cum alerga ca un nebun prin arterele maini, simteam golul imens din stomac cum se umplea incet incet cu ceva......ceva ce gadila!!!!! Si ma gandeam ca as sta cu el la povestii o noapte intrega....l-as asculta povestindu-mi cum a mai fost pe munte sau pe unde a mai umblat anii astia......
As fi aceeasi fetita de 15-16 ani care nu e in stare sa vorbesca pentru ca e absorbita de simpla-i prezenta!
Cine s-ar fi asteptat ca dupa atatia ani sa tremur inca privind acei ochi de azur?
obsesii:)) ntz ntz.i know the feeling:X
RăspundețiȘtergere