13 km

stau pe canapea cu laptopul in brate.Cartea e pe fotoliu,abia asteapta sa imi povesteasca sfarsitul, iar curiozitatea mea e flamanda!!
Inca am sufletul plin de aventura de acum o saptamna. Abia asteptam sa plec undeva departe de casa,sa traiesc!!! Si aveam de ales intre un sfarsit de vama, o austrie in graba sau un transfagarasan.
Acest transfagarasan era o promisiune fata de un prieten bun de al meu. Vorbisem cu cateva zile inainte si trebuia sa fim 4 prieteni. Vineri seara am ramas numa 2,eu si el. Ii trimit mesaj, cica: vezi ca numa noi doi merem. Ma suna. Dragul de el a avut o idee exceptionala: Hai pe munte,daca tot merem pana acolo hai sa vedem pana unde putem urca! Asta am si facut.AM hotarat pe la 22.00 ca maine dimineata la 8 noi plecam pe Negoiu!!! Echipament? bocanci rucsac sac de dormit. Impermeabil? NIMIC! hai pe munte!

Am pornit pe la 8 jumate,cand eram la el.Il asteptam in masina,imi da sa pun patura in rucsacul meu.Dupa un mic incident cu o cafea prea fierbinte plecam la drum. Mergem prin Bran...de ce? nush...asa mi-a venit! ok....atunci hai la bran beetle meeting!! E ceva exceptional! sa vezi atatea broscute la un loc ce stau la taifas,fara sa le pese de tine, si niste busuri mai dragute decat orice~!! imi venea sa iau toate masinile alea in brate daca as fi putut! A fost un inceput superb!!!


Pana la Vidraru la baraj nu a fost nimic interesant.Doar discutiile noastre dragute, Beatles pe fundal, si noi fascinanti de "viaductele" de pe transfagarasan.Este superb locul. La baraj ramanem fascinati, facem poze, luam harta si ne hotaram pe unde tre sa mergem spre Negoiu si facem schimb de sofer.Pai da.....ce numa eu sa conduc???:)) Pe drum ne oprim si nu intelegem de ce? Toata lumea statea si nu intelgeam ce se intampla? Care e faza? Mon cher vede o mana ce arata spre dreapta...in padure.Ne uitam...si .....ursiiiiiiiii!!!!! Repede am luat aparatul sa facem poza!!!!! Erau simpatici,nu aveau nici un stres. Era un puiut si probabil mama.Desi mie mi s-a parut ca mama e cam mica la statura.....but who knows? Mon cher imi face poza cu ursii....din masina!!:)) Dupa ce ne-am minunat ca niste copii mici si ne bucuram enorm...am plecat mai departe! Aici a inceput aventura!


Am lasat masina la Balea lac in parcare,nu in lac!De aici am inceput sa urcam pe banda albastra,traseu de legatura cu creasta.La un momentdat intram pe creasta adica pe banda rosie. Eu eram uimita decat munte poate sa fie! Cat vedeai cu ochii era munte...la orizont se vedea o alta noanta de albastru, un pic mai inchisa decat cerul dar mai deschisa decat ultimul munte vizibil, acea nuanta....tot munte era!! Mon cher nu avea nici o treaba,el a facut o parte din creasta Fagarasilor si era obisnuit. Dar tot admira maretia lui! Ajunsesem pe un platou,batea un vant puternic. Acolo am stat un pic la o discutie cu niste oameni intalniti pe traseu.....si cum e mai departe...e ok.......veniti de la caltun.......nu......e ok?...da....multumim,o zi buna sa aveti....ms la fel.
Ne-am imbracat si am plecat spre varful Laita pe care il ocolim.Mergem pe coasta varfului de fapt.Am mai dat de grohotis imens, de lanturi dragute, nimic greu,nimic solicitant.Totul era frumos si te puteai bucura din plin de toate minunatiile. Mon cher avea rabdare cu mine, we enjoyed the ride! La un momendat am vazut vulturi! Uite-i mon cher....sus!!! sunt 2.......oaaa....sunt fascinanti! asa e.......Acolo era cea mai moale iarba pe care am calcat vreodata! Parca calcam pe un covor inalt de 5 cm,asa de tare ma scufundam in iarba. Si era o iarba creata usor uscata usor verde, pe un pamant afanat.Superba locatie.
Cararea urca,cobora....prin grohotis, pe creasta printre stanci, pe muchii tinandu-te de lanturi. O placere!
Intr-un final ajungem pe varful Laitel. Iara ramanem fascinanti de ce vedem. in zare parca s-ar vedea si lacul Caltun. Mda....el e. Si Negoiu si Lespezi. Superb. Iar apusul........divin. Eram intr-o euforie inimaginala,netraita pana in momentul repectiv. Apusul avea niste nuante fantastice de rosu violet galben si portocaliu.Ramasesem fara respiratie pe acel varf. Mon cher imi zice la un momentdatcu un aer visator: as putea sa stau aici o vecie. Eu ii raspund neiesind total din lumea mea: eu am facut deja copii aici...si ferma si tot! Pe mon cher l-a bufnit rasul si ma ia in brate! Gest absolut normal in acele 3 zile petrecute pe munte. Noi nu faceam nimic altceva decat sa radem si sa ne luam in brate! Ce putea fi mai frumos?

Am coborat de pe Laitel pt ca mai aveam putin, soarele apunea si vroiam sa ajungem la lac. Cararea ducea in jos,printre pietre mari pierdute pe la baza varfului....usor dificila coborarea. Dar drumul a fost mai mutl decat fascinant. pentru ca in coborarea noastra am fost ajutati de o capra neagra.Era la cativa metri in fata noastra,un pic mai jos. Mon cher incepuse sa mearga pe petece de iarba, sa nu faca prea mult zgomot. Ma iau dupa el....parca am fi incercat sa o prindem.Am admirat acea caprite minute intregi. Era asa de frumoasa! Mereu ii aratam unde e,cum e mai chior de felul lui...ma intreba mereu unde o vad!

Cand am ajuns la baza Varfului caprita noastra a iesit din carare si s-a dus in drumul ei,era deja intuneric si probabil vroia sa ajunga la culcusul ei. Fericiti,entuziasmati, fascinanti ne luam in brate din 3 in 3 minute!!! Nu ne venea sa credem ca am vazut-a asa de aproape!! Am zis ca e completa ziua! Ursi, vulturi si capra neagra! ce mai trebuie? Lupi?
Pe intuneric ajungem si la refugiu, instalam cortul,ne sunam parintii. Ne bagam in cort cu capul afara sa admiram stelele.Hihi...faceam pe desteptii si incercam sa ne amintim constalatiile.Undeva pe la ora 23-24 se aud lupii urland! Unde sunt? SUntem in gol alpin,e plin de stancaraie pe aici, cum au putut sa ajunga? "Mon cher...nu-i asa ca sunt caini?" "mai....eu nu am auzit in viata mea caini urland cu atata jale" "aham..dar lupii nu ataca" " ba da....daca sunt in haita sau daca sunt turbati! stii ca lupii traiesc in general in haita?!" "aham.....dar auzi mai multi?" " pai mie asa mi se pare" "aham......."...mai rezist eu inca jumate de ora de urlete....apoi, din senin,in plica conversatie relaxanta : "mon cher....hai la somn" "da mie nu imi e somn" "bine...hai sa dormim" "ok....." Saracul, nu a stiut ce ma apucase.A doua zi i-am explicat ca mi se facuse prea frica,si ca sa rezist trebuia sa dorm! Lupii se linistisera la un momentdat,ca in mijlocul noptii sa inceapa din nou cantecul! S-a auzit si caini latrand! Unde erau?? Unde era stana aia?
Dimineata ne trezim intr-un final, mancamn tocanita de ciuperci.Ne facem un rucsac de tura pe care il care el bineinteles. :)):))
si plecam spre Negoiu.Vremea nu arata deloc bine,dar noi am plecat. Ne am intalnit cu lume pe drum,am intrebat de Struga Dracului si de Strunga Doamnei. Cand am ajuns la bifurcatia de drumuri incepuse sa picure. Ne-am hotarat sa mergem pe banda galbena, adica pe Strunga Doamnei. Nu avea rost sa riscam sa ne ploua pe Strunga Dracului. Traseul pe banda galbena e foarte accesibil.Strunga in sine nu e grea.O singura parte mi s-a parut fascinanta de-a dreptul. Am mers pt 2 secunde inconjurata de stanga,sus jos dreapta stanga sub mine deasupra mea! era si alta varianta evident,dar mie mi-a placut aia! Ma simteam ca si Ana captiva in perete dar facand natural parte din el!! Superb sentiment!
Am ocolit varful un pic pe banda galbena....apoi am intrat iar pe banda rosie.Ploua......eram pe coasta muntelui si totul era inconjurat de negura.Nu vedeam varful in momentul acela. Mon cher zice "hai sa ne adapostim ca sa se mai aseze vremea si hotaram ce facem".Zis si facut. Ploaia s-a transformat in grindina mica, din grindina mica in grindina mare!!! Noi eram lipiti de o stanca si en gandeam ce sa facem! La un momentdat ne dezlipim de stanca si mergem pe carare mai incolo in ideea sa vedem ce ratam. "uite-l!" ii zic. .....unde? pai ala de acolo......cu semn!!......cum??asa aproape e??.........aaa..daaaa!!!!..........ai ma!!....da ma. ala e! .....pai.......hai sa ne gandim!

apoi dintr-o data ne hotaram sa urcam! era chair in fata noastra! ne-am fi urat toata viata daca nu aveam curaj sa urcam acuma! si am plecat pe carare mai sus! Eu eram intr-o pelerina galbena,mai jos de genuchi.El avea o geaca buna si esarfa mea la gat!Grindina cadea in rafale! Aveam mainile inghetate, picioare ude si ambitie sa urcam pana in varf! Cand am ajuns acolo mon cher a inceput sa urle! Ce eliberare!!! eram la 2535 de m!!!!!!! Eu am ramas muta!!!! Era asa de frumos cu negura cu grindina si zapada cu parti de zare ce se lasau privite! Prea frumos.
Nu ne-am bucurat mult pentru ca incepuse sa tune! Si numa asta ne mai trebuia, fulgere pe creasta!Am coborat pe ninsoare, prima ninsoare din anul asta, daca se poate spune. Pe drum ne ziceam: cum am urcat noi pe aici? nu am fost zdraveni! Si incepeam sa radem!

Mon cher imi zice "realizezi ca daca eram rational in mod normal nu as fi facut asa ceva" "da!"
Drumul inapoi a fost dragut.Plin de zapada si cu noi profund emotionati.Am ajuns la refugiu. Am cunoscut 3 cehi, vroiau sa faca creasta! Bravo lor,ne am pus hainele la uscat in refugiu.Uscat impropriu spus. Cat m-am schimbat in cort mon cher a facut un ceai cald! Cum sa nu-ti fie drag?Cum sa nu-l iei in brate?
Toata ziua am stat in cort si am facut basme.Ne-am inteles perfect. Aveam si scrumiera si bere si cafea. Mancarea a fost putin importanta. A venit noaptea fara lupi,am dormit binisor, cu dureri de spate si nas inghetat. Nu am vrut sa coboram in aceasi zi la Balea lac pentru ca era deja 4.Plecam undeva pe la ora 5, ajungeam pe noapte plus vremea nu se facuse mai blanda.Un vant cumplit batea din toate directiile,negura inca se ridica si am zis ca nu are rost sa ne incercem norocul de 2 ori in aceeasi zi. Poate a 2 a oara nu mai eram chiar asa de norocosi.

In ultima zi, am mers relaxati spre Balea lac, am dat de multi turisti. Eram asa de fericiti,cu suflet plin si linistit. Incepuse sa ne cuprinda usor usor si intristarea pentru ca realizam ca ne intoarcem la civilizatie iar noi vroiam sa mai stam.La Balea am mancat o ciorba si am baut in ceai cald! Numa cat sa ne incalzim.

Am continuat drumul cu masina, am ascultat Norwegian wood pe repeat si am visat la volan.
Am trecut de cascada Balea razand. Am ajuns la borna kilometrica de la care a pornit toata povestea. De data asta eram din directia opusa, Cartisoara 4 km. Am tras pe dreapta si am scos aparatul foto, ne-am dus pe partea cealalta de borna Cascada Balea 13 km. Trebuia sa ne pozam!
Mon cher" de acum incepe aventura =))" . Ne-am tinut de promisiune si am facut cei 13 km pana la cascada plus ceva extra pentru sufletelul nostru!

O parte din drum am fost insotiti de un superb curcubeu, simbolizand frumusetea celor 3 zile de neuitat!

Multumesc mon cher pentru cele 1000 de imbratisari pe minut, pentru basme, pentru munte, pentru tot!