The last hippie standing....
Hipiotii stiau ei ceva...din punctul meu de vedere.Si sunt pe vibratiile lor de cativa ani si cred in multe convingeri de ale lor.
Si pentru o perioada am crezut ca am gasit niste urmasi ai hipiotilor...acestia fiind cei ce asculta goa trance....sau cum se numeste acel stil de muzica.
Nimic nu m-a facut mai fericita decat sa stiu ca mai exista grupuri de oameni din Romania (nu de alta dar undeva pe langa Viena am auzit ca este o comunitate de hipioti ce traiesc la corturi in padure :> ) care cred in acea intelegere absoluta si sunt puternic legati de Mama Natura si de energiile Cosmice.Gasisem acel loc in care toti sunt draguti cu tine si ambientul e cel mai cel, si tot ce te inconjoara e psihedelic iar simtul olfactiv iti este placut stimulat. In acel loc se creeaza libelule din sarme si cine stie ce alte vietati frumoase! Si imi era sufletul plin de ganduri bune si de faptul ca pot impartii cu ei ideile si convingerile mele.
Toate astea pana cand o parte din prietenii mei incep sa mi spuna ca e vorba numa de drugs!
Dar imi e imposibil sa cred asa ceva! Imi e imposibil sa cred ca ei sunt megaprietenosi si blanzi pentru ca au bagat un cui, imi e imposibil sa cred ca ei sunt conectati pt ca au bagat lsd sau cine stie ce....
Imi e imposibil sa cred ca nu mai sunt oameni care simt vibratiile Universului si se aduna sa impartaseasca aceasta vibratie.
Cateodata tind sa cred ca ceilalti au crescut prea brusc si prea mult si si-au rupt radacinile, imi e frica sa nu mi rup si eu radacinile cand o sa cresc de tot!
Desi vreau sa cresc de tot dar fara sa mi pierd inocenta si legatura cu Universul de acum....
ps: clipu nu e relevant....doar melodia...din nefericire nu am gasit clipul original care sa imi permita sa dau embeed ...c'est la vie
asa credeam si eu. si intr-o zi eram cu o colega si stateam pe banca in parcul mic de sus de langa mine si era o fetita care se juca in nisip. 5 ani. sau ceva in genul. si prietena mea ii cere voie tatalui sa ne jucam cu ea. si am observat ca nu mai pot sa fiu un copil. ii inteleg. stiu ca sunt mici si ca trebuie sa mno.. ma cobor la nivelul lor. si nu am putut. nici acum cand merg la tipa cu bebele sa o ajut. nu pot sa ma cobor la nivelul unui copil de 6 luni... *sigh* am crescut. da' nu de tot...
RăspundețiȘtergerewell......dear licu......asta e cam trist. :(
RăspundețiȘtergerept ca prin faptul ca nu mai putem fii copii, rupem legatura spirituala cu universul....din punctul meu de vedere.
Dar poate nu reusesti sa "te cobori" la nivelul unui copilash din alte motive, ceva retineri interioare, nu neaparat moartea copilului interior....cine stie....eu oricum nu vreau sa l omor! asta e clar ca incerc sa l tin cat mai viu!