Despre Konstancin

Locuiesc in oraselul/suburbia aceasta cam de 5 luni. E interesant...in ideea in care gasesc o gramada de stradute foarte putin umblate, cu case vechi sau vile imense si noi, cu o multime de copaci vizitati de pasari si care au un aer aparte. Dar in rest...nu pot sa zic ca-mi place! Pana la urma se vorbeste in poloneza, si eu am o problema cu limba asta. Nu o inteleg!

Ieri am zis sa ies la o plimbare prin oras! Nimic deosebit, doar ca m-am hotarat sa nu ma mai duc prin parc, ci sa o iau la stanga imediat dupa parc. Ar fi interesant sa vad ce e si in particica aia mica de oras.
Chiar cand am ajuns la parc, un curtea unui restaurant/bar...vad multa lume adunata, o masa cu pahare pline cu vin, un nene batran care vorbeste la microfon. Si tablouri! Mi-am scos castile din urechi....crezand ca daca aud ce se vorbeste poate imi dau seama ce se intampla. Noroc ca am dat la intrare peste un afis. Era vernisajul unui nene care se semneaza KLT ( il cheama ceva cu Cristian....si alte 2 nume poloneze!). Dar mi s-a parut fascinant felul in care picteaza nenea acesta, stilul lui Van Gogh....dar altfel...alt aer! Oricum....m-au fascinat tablourile lui! Din pacate doar unul am reusit sa pozez!

 

Dupa care am luat-o la stanga pe ceva straduta micuta, unde nu am auzit nici o masina! Doar cantecul pasarilor si fosnetul frunzelor. Erau case vechi, case noi, vile de toate felurile si  camere de supraveghere! Eh....mici detalii. Bineinteles ca am profitat de minutele de singuratate sa-mi fac un selfie :)) 

Apoi straduta s-a terminat. Se oprea intr-o alee la stanga, pavata. In fata era o padure...iar in stanga...era o carare prin padure. Dar eu eram in mijlocul orasului!! La propriu in mijlocul orasului era o padurice cu o poteca! Bineinteles ca am mers al dreapta! Aveam senzatia ca o sa merg vre-o 20 de minute pe poteca, cine stie unde se va termina! Ma simteam in alta lume!

Din pacate nu a tinut foarte mult, peste 2 minute a aparut luminita de la capatul tunelului. Cararea se bifurca. In stanga era o straduta a carui nume il stiam, pentru ca se continua pe partea cealalta de padure. Dar cea din dreapta....era un mister. Din pacate dupa cativa pasi pe cararea din dreapta am vazut lumina, si traficul. Dar a fost o surpriza frumoasa!

Dupa care m-am dus prin parc spre casa, pe drumul de langa rau. Am avut parte de un apus frumos si de multe ciori croncanitoare! As fi vrut sa dau si de rate, mai ales ca vroiam sa le hranesc. Am vazut doar vre-o 2-3 boboci...cam mari! Si nu stiu cand a trecut timpul anul asta, ca nu am vazut bobocii de rata mici! Anyway......nice surprise Konstancin!

ps: imi cer scuze de calitatea exceptionala a pozelor, sunt facute cu telefonul!